TROMBOFILIILE SI SARCINA

Trombofiliile, in sens larg, reprezinta anomalii ereditare ale sistemului de coagulare. Practic reprezinta deficite ereditare a unor proteine ce actioneaza in cascada coagularii ca factori anticoagulanti – impiedica o coagulare sangvina excesiva.
Exemple de proteine ce joaca rol de factori anticoagulanti: – proteina C
– proteina S
– AT III, etc
Mai exista si alte coagulopatii ereditare ce rezulta din mutatii genetice cum ar fi: cresterea rezistentei la proteina C activata – mutatia factorului V Leiden, mutatia genei protrombinei, hiperhomocisteinemia (mutatia MTHFR), etc.

Sarcina, prin ea insasi, este o stare hipercoagulanta (scaderea fiziologica a activitatii proteinelor anticoagulante C si S, cresterea fibrinogenului) si astfel, atunci cand mai exista un factor de risc in plus, pot aparea cu o frecventa mult mai mare accidentele trombotice (venoase sau arteriale). Astfel, in sarcina pot aparea pentru prima data pentru pacientele respective, tromboflebite profunde ale membrelor pelvine, accidente vasculare ischemice cerebrale sau/si coronariene.

O legatura extrem de importanta exista intre aceasta patologie a functiei de coagulare si aparitia in sarcina a hipertensiunii arteriale (hipertensiunea arteriala indusa de sarcina), deseori trombofiliile fiind descoperite in urma cautarii patogenezei HTAIS (cauza importanta, inca, de deces matern si in tarile civilizate).

Importanta trombofiliilor in sarcina consta in faptul ca pot determina accidente obstetricale frecvent intalnite in practica medicala, cum ar fi:
– avorturile spontane
– intarzierea de crestere intrauterina (IUGR) – feti care sunt insuficient dezvoltati fata de varsta gestationala cronologica
– aparitia HTAIS (hipertensiune arteriala indusa de sarcina), preeclampsiei, eclampsiei
– aparitia tromboflebitei profunde a membrelor pelvine
– aparitia accidentelor vasculare (cerebrale, coronariene)
– moartea fetala intrauterina
– decolarea prematura a placentei

De asemenea, diagnosticarea acestei patologii cat mai devreme in sarcina sau chiar inainte de aparitia ei este foarte importanta in vederea instituirii cat mai rapide a tratamentului adecvat. Acesta este reprezentat de tratamentul anticoagulant (mai greu de acceptat de catre paciente datorita caii subcutanate si a duratei lungi de administrare – de cele mai multe ori pe toata durata sarcinii si in perioada de lauzie) asociat sau nu (in functie de anomalia diagnosticata) cu tratamentul antiagregant plachetar.