Fibromul uterin
Ce este fibromul uterin?
Majoritatea femeilor, atunci cand la un simplu consult ginecologic sau in timpul unui examen ecografic abdomino-pelvin de rutina li se spune ca au un fibrom uterin, devin extrem de anxioase; acest lucru se datoreaza lipsei de informare si, uneori, datorita medicilor ginecologi sau chirurgi care pun cu mare usurinta indicatia de interventie chirurgicala.
Fibromul uterin reprezinta cea mai frecventa patologie tumorala benigna ginecologica; astfel, aproximativ 45-50% din femeile trecute de 35 de ani prezinta unul sau mai multe fibroame uterine – de cele mai multe ori asimptomatice.
Fibromul uterin – de fapt leiomiofibromul – reprezinta o proliferare exagerata a fibrelor musculare netede din peretele uterin (a miometrului), insa fara aparitia atipiilor celulare si nucleare; de aici si faptul cunoscut ca fibroamele uterine au un risc extrem de scazut de malignizare (de transformare in boala canceroasa) – 1/5000;
Exista si o clasificare a fibroamelor uterine in functie de localizarea lor; astfel exista:
– fibroame uterine subseroase – localizate pe suprafata externa a uterului;
– fibroame uterine intramurale – cele mai frecvente – localizate in grosimea peretelui uterin, putand avea ulterior o dezvoltare subseroasa sau submucoasa;
– fibroamele uterine submucoase – prezente in vecinatatea cavitatii uterine;
Semne si simptome
Cel mai frecvent fibroamele uterine au ca expresie clinica sangerarea mai abundenta din timpul menstruatiei sau sangerari intermenstruale – in special fibroamele submucoase.
Durerea pelvina cronica poate fi determinata de compresiunea nervoasa de vecinatate sau a organelor vecine. Uneori durerea poate aparea brusc, atunci cand este determinata de o complicatie a fibromului uterin – fibromul uterin torsionat (este cazul fibroamelor subseroase sau submucoase ce prezinta o baza mica de implantare) sau fibromul uterin necrobiozat (in cazul fibroamelor uterine ce au o tendinta foarte rapida de crestere).
Fibroamele uterine se pot insoti si de simptomatologie urinara (mictiuni frecvente, discomfort mictional, incontinenta urinara) sau digestiva (constipatie, colici abdominale – “crampe”) acest lucru datorandu-se compresiunii de catre “uterul fibromatos” a vezicii urinare si a rectului. Dispareunia (durerea la contactul sexual) si dismenoreea (durerea din timpul menstruatiei) pot fi prezente in cazul patologiei fibromatoase si sa dispara dupa tratamentul chirurgical adecvat. Rareori, fibroamele uterine pot fi si cauza de infertilitate.
Diagnosticul fibromului uterin
De cele mai multe ori fibromul uterin reprezinta o descoperire ecografica intamplatoare – de obicei o pacienta tanara, fara nici un fel de simptomatologie pelvina.
La examenul clinic de specialitate se poate evidentia o marire globala a uterului sau neregularitati ale conturului acestuia.
Cel mai important mijloc imagistic de detectie a fibroamelor uterine este reprezentat de examenul ecografic, pentru ca ofera informatii exacte cu privire la localizarea, numarul si dimensiunea fibroamelor si, uneori, pune si indicatia terapeutica.
Analizele de laborator sunt necesare atat pentru stabilirea gradului de anemie al pacientei, mai ales in cazul fibroamelor uterine submucoase ce determina sangerari abundente, cat si pentru investigarea preoperatorie, eventual descoperirea unei patologii associate (diabet zaharat, afectiuni renale, afectiuni digestive, coagulopatii, etc.)
Tratament
De cele mai multe ori, mai ales la paciente tinere ce prezinta fibroame uterine de dimensiuni mici, fibromul uterin nu necesita nici un fel de terapie, simpla monitorizare ecografica regulata fiind suficienta.
Tratamentul fibromului uterin este prin excelenta unul chirurgical, existand mai multe optiuni terapeutice in functie de varsta pacientei, de marimea si numarul fibroamelor, de localizarea lor, de amploarea simptomatologiei, si nu in ultimul rand de dorinta pacientei, avand in vedere ca aceasta patologie nu este una care sa puna viata in pericol, cel putin nu pe termen scurt.
Astfel, exista mai multe optiuni de tratament chirurgical:
- miomectomia (extirparea doar a fibroamelor, atunci cand este posibil), in cazul pacientelor ce nu au inca nici un copil sau isi mai doresc sarcini. Trebuie mentionat ca exista paciente care au intrat deja la menopauza si prezinta unul sau mai multi noduli fibromatosi simptomatici, si nu isi doresc interventia radicala (histerectomia totala cu anexectomie bilaterala), in aceste cazuri, discutia cu pacienta, informarea acesteia, eventual prin intermediul unor reviste de specialitate, are un rol deosebit de important in alegerea procedurii terapeutice adecvate (histerectomia totala);
- histerectomia subtotala (extirparea corpului uterin, cu prezervarea colului uterin) – procedura abandonata in tari civilizate – datorita riscurilor ulterioare si a recidivei „bolii fibromatoase”;
- histerectomia totala (cu sau fara anexectomie – in functie de varsta pacientei si de patologia asociata ovariana).
Un lucru foarte important si care este foarte putin cunoscut – important mai ales pentru pacientele ce nu se afla in menopauza – este acela ca extirparea uterului nu duce la aparitia menopauzei (cu toate consecintele sale – scaderea apetitului sexual, disparitia “lubrifierii” vaginale, a discomfortului in timpul contactului sexual, a bufeurilor, modificari trofice ale pielii, a ostoporozei, etc.) decat daca este insotita si de extirparea ovarelor; ovarele – gonadele feminine – reprezinta sursa de secretie a hormonilor sexuali si deci a activitatii hormonale; astfel, o pacienta care a suferit o interventie chirurgicala in urma careia i s-a extirpat doar uterul (ovarele au fost conservate) NU intra in menopauza.
Abordul in cazul acestor interventii chirurgicale se poate face fie prin laparotomie – abordul clasic (mai rar in tari civilizate), fie prin abord vaginal (miomectomie, histerectomie pe cale vaginala), fie prin abord laparoscopic (vezi art. Histerectomia Laparoscopica).
Tratamentul medicamentos (tratamentul progestativ, analogii de GnRH – binecunoscutul Diphereline, danazolul – agonist adrenergic, etc.) si tratamentul minim-invaziv (embolizarea arterelor uterine) au indicatii restranse, chiar daca atunci cand au aparut pareau foarte promitatoare. Example: fibroame de dimensiuni reduse, cu dezvoltare submucoasa, la paciente ce prezinta sangerari menstruale abundente, sangerari intermenstruale si isi doresc sarcini, fibroame intramurale de dimensiuni crescute la paciente ce isi doresc copii.
Ca tratament preoperator se poate efectua embolizarea arterelor uterine scade vascularizatia fibroamelor, acestea putand fi mai usor extirpate, riscul de sangerare peroperatorie fiind mult redus.
NU trebuie confundat tratamentul medicamentos – hormonal – al sangerarilor de la nivelul uterului, datorat hiperplaziei endometriale (proliferare anarhica a mucoasei uterine ce trebuie obligatoriu biopsiata pentru excluderea cancerului de endometru) cu tratamentul fibromului uterin.